Incinerarea la ortodocși: ce spune Biserica Ortodoxă Română

Ce spune hotărârea Sfântului Sinod

Prin Hotărârea nr. 4529 din 5 iulie 2012, Sfântul Sinod a menținut regula veche. Preoții trebuie să-i anunțe din timp pe credincioși că, dacă cineva alege incinerarea din proprie voință, Biserica îi refuză orice asistență religioasă, atât la înmormântare, cât și la pomenirile de după. Preotul care încalcă regula poate fi oprit de la slujire.

Când se face excepție

Excepția privește incinerarea făcută fără voia celui decedat sau din motive obiective, de exemplu lipsa banilor sau legile unor țări unde incinerarea e obligatorie. Doar episcopul locului poate da atunci dezlegare, după ce studiază cazul. La depunerea urnei se poate face doar slujba Trisaghionului, cu pomenire individuală.

Dacă familia ta e într-o astfel de situație, vorbește cu preotul parohiei înainte de a hotărî.

De ce refuză Biserica incinerarea

Argumentele sunt teologice. Trupul e creat de Dumnezeu și trebuie redat pământului („pământ ești și în pământ te vei întoarce”, Facere 3:19). El este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19), iar înhumarea mărturisește credința în înviere, după modelul înmormântării lui Hristos. Biserica vede incinerarea ca pe o practică de origine păgână.

Ce fac alte culte

Biserica Romano-Catolică acordă înmormântarea creștină și celor incinerați, dacă nu au ales incinerarea din motive contrare credinței, dar spune că preferă înhumarea; rânduiala se poate ține chiar în sala crematoriului. Bisericile protestante au o poziție mai îngăduitoare. Alte Biserici ortodoxe, precum cea rusă, permit slujba când incinerarea e impusă de lege, cu condiția ca cenușa să fie îngropată.

Mai multe despre cum se desfășoară o incinerare găsești pe pagina noastră, iar istoria poziției Bisericii, în articolul incinerarea, acceptată sau nu de Biserică.