Glosar funerar, de la A la Z
Ce înseamnă actele, ritualurile și termenii pe care îi întâlnești când pierzi pe cineva. Fiecare termen e explicat pe scurt, cu pasul următor.
Acte și formalități
- Adeverința de înhumareConfirmă înregistrarea decesului și permite înmormântarea. O dă starea civilă, odată cu certificatul de deces.
- ApostilaCertificatul care face un act oficial valabil în statele Convenției de la Haga din 1961.
- Avizul de transport funerarPermisiunea de a muta defunctul din localitatea decesului în cea a înmormântării.
- Biletul de ieșire din spitalActul de externare al pacientului; la deces, familia primește în schimb certificatul medical constatator.
- Certificatul de decesActul oficial care dovedește decesul. Îl eliberează starea civilă, pe baza certificatului medical.
- Certificatul medical constatator al decesuluiActul în care medicul constată decesul și cauza lui. Fără el nu poți cere certificatul de deces.
- Declararea decesuluiPasul prin care familia anunță decesul la starea civilă și primește certificatul de deces.
- Dovada de la poliție sau procuraturăNecesară doar la moarte violentă sau suspectă. Atestă că ancheta permite preluarea și îmbălsămarea.
- Duplicatul certificatului de decesUn nou exemplar al certificatului de deces, eliberat când originalul s-a pierdut sau s-a deteriorat.
- Extrasul multilingv de decesVarianta în mai multe limbi a certificatului de deces, folosită în străinătate fără traducere.
- Livretul de familieCarnetul care arată componența familiei; decesul unui membru se trece în el la starea civilă.
- Predarea actului de identitate al decedatuluiBuletinul celui decedat se predă la starea civilă, la declararea decesului, și se anulează.
- Procura notarialăÎmputernicirea făcută la notar prin care altcineva te reprezintă la o instituție sau la succesiune.
- SPCLEP (starea civilă)Serviciul local de evidență a persoanelor, unde se înregistrează decesul și se eliberează certificatul.
- SupralegalizareaȘirul de legalizări prin care un act oficial devine valabil într-o țară fără apostilă.
- Traducerea legalizatăTraducerea făcută de un traducător autorizat, cu semnătura legalizată de notar.
- Transcrierea certificatului de decesÎnregistrarea în România a unui deces petrecut în străinătate, pentru un act românesc.
Moștenire și succesiune
- Acceptarea moșteniriiAlegerea de a deveni moștenitor, făcută în scris sau prin fapte, în termen de un an.
- Certificatul de moștenitorActul notarial de la finalul succesiunii care arată moștenitorii, cotele și bunurile.
- Clasele de moștenitoriOrdinea în care rudele celui decedat sunt chemate la moștenire când nu există testament.
- Contractul de întreținereContractul prin care cineva primește un bun și se obligă să îngrijească o persoană pe viață.
- Deschiderea succesiuniiMomentul morții, care deschide moștenirea, și pornirea dosarului succesoral la notar.
- Dezbaterea succesiuniiProcedura de la notar prin care se stabilesc moștenitorii, bunurile și partea fiecăruia.
- Gradul de rudenieDistanța legală dintre două rude, numărată după nașteri, care decide cine moștenește.
- LegatarulPersoana care primește prin testament toată moștenirea, o parte din ea sau un bun anume.
- Masa succesoralăToate bunurile, drepturile și datoriile lăsate de cel decedat, care trec la moștenitori.
- MoștenireaBunurile, drepturile și datoriile pe care un om le lasă la moarte.
- Moștenitorii rezervatariSoțul, copiii și părinții celui decedat, cărora legea le păstrează o parte chiar împotriva testamentului.
- MoștenitorulPersoana care primește bunurile și datoriile unui om decedat, după lege sau testament.
- Nuda proprietateProprietatea asupra unui bun pe care, deocamdată, îl folosește altcineva prin uzufruct.
- Partajul succesoralÎmpărțirea bunurilor moștenite, ca fiecare moștenitor să devină proprietar pe partea lui.
- Renunțarea la moștenireDeclarația la notar prin care refuzi o moștenire, cu bunurile și datoriile ei.
- Rezerva succesoralăPartea din moștenire pe care un testament sau o donație nu o poate lua rudelor apropiate.
- Soțul supraviețuitorSoțul sau soția rămasă în viață, care moștenește alături de rude după reguli proprii.
- SuccesiuneaTransmiterea bunurilor și datoriilor celui decedat către moștenitori, de obicei prin notar.
- Taxele de succesiuneOnorariul notarului, TVA, cartea funciară și impozitul de 1% pe imobile după doi ani.
- Termenul de opțiune succesoralăAnul de la deces în care alegi dacă accepți moștenirea sau renunți la ea.
- TestamentulActul prin care cineva hotărăște singur ce se întâmplă cu bunurile lui după moarte.
- Testamentul autenticTestamentul făcut la notar, păstrat în arhivă și înscris în registrul național notarial.
- Testamentul olografTestamentul scris, datat și semnat în întregime de mâna celui care îl face.
- UzufructulDreptul de a folosi un bun al altcuiva și de a lua veniturile lui, de obicei pe viață.
Bani și drepturi
- Ajutorul de înmormântareSuma pe care o primești înapoi pentru cheltuielile funerare. Se cere pe baza certificatului de deces.
- Asigurarea de repatriereAsigurarea care plătește aducerea acasă a unui decedat dintr-o altă țară.
- Casa de ajutor reciproc (CAR)Asociația de întrajutorare a salariaților sau pensionarilor care poate da un ajutor la decesul unui membru.
- Casa de pensiiInstituția unde ceri ajutorul de deces, ultima pensie și pensia de urmaș după moartea unui pensionar.
- Concediul de deces (evenimente deosebite)Zilele libere plătite pe care le primește un salariat la decesul unei rude apropiate.
- Pensia de urmașVenit lunar pentru soțul supraviețuitor și copii. Se cere separat de ajutorul de înmormântare.
- Planul funerar (prearanjarea)Contract prin care alegi și plătești din timp serviciile pentru propria înmormântare.
- Ultima pensiePensia neîncasată pe luna decesului, pe care o poate cere familia la casa de pensii.
Servicii funerare
- Agentul funerarOmul firmei funerare care preia cazul și organizează înmormântarea împreună cu familia.
- Camera frigorificăSpațiul răcit, între 0 și 5 °C, în care este păstrat decedatul până la înmormântare.
- Capela mortuarăSala în care stă decedatul până la înmormântare, la cimitir, biserică sau casa funerară.
- Casa funerarăFirma autorizată care organizează înmormântarea, de la preluarea decedatului până la cimitir.
- CatafalculPostamentul înalt pe care stă sicriul la priveghi, în capelă sau în biserică.
- Certificatul de îmbălsămareAtestă îmbălsămarea, obligatorie prin lege. Îl eliberează tanatopractorul, după ce ai certificatul de deces.
- Coroana funerarăCunună de flori sau de frunze adusă ca omagiu la sicriu și la mormânt.
- Cortegiul funerarConvoiul de oameni și mașini care însoțește sicriul de acasă la biserică și la cimitir.
- Cosmetizarea decedatuluiMachiajul și îngrijirea estetică a decedatului, ca familia să-l vadă cu o înfățișare liniștită.
- CoșciugulSinonim vechi pentru sicriu, lada în care se așază persoana decedată.
- DriculMașina mortuară care duce sicriul la biserică și la cimitir, în cortegiul funerar.
- FerparulAnunțul scurt, cu chenar negru, prin care familia face cunoscut decesul și ziua înmormântării.
- GiulgiulPânza albă, subțire, cu care se acoperă sau se înfășoară trupul celui decedat.
- ÎmbălsămareaInjectarea de substanțe conservante în corp, cerută la expunerea cu sicriul deschis și la transport.
- ÎnhumareaAșezarea trupului în mormânt sau în criptă, forma tradițională de înmormântare.
- ÎnmormântareaPașii și ritualurile prin care decedatul este condus la cimitir și așezat în mormânt.
- Jerba funerarăBuchet mare de flori, cu fața întoarsă într-o singură parte, adus la înmormântare.
- MorgaSpațiul răcit din spital sau de la medicina legală unde stă decedatul până la ridicare.
- NecrologulTextul despre viața celui decedat, publicat după moarte; uneori, simplul anunț de deces.
- Ridicarea decedatuluiPreluarea decedatului de la spital sau de acasă de o firmă funerară autorizată.
- Serviciile funerareTot ce face o firmă funerară după un deces, de la preluare până la cimitir sau crematoriu.
- SicriulLada, de obicei din lemn, în care se așază persoana decedată pentru înmormântare.
- TanatopractorulSpecialistul cu diplomă care îmbălsămează decedatul și îl pregătește pentru funeralii.
- TanatopraxiaÎngrijirile prin care corpul e igienizat, conservat temporar și pregătit pentru rămas-bunul familiei.
- Toaleta mortuarăSpălarea și îmbrăcarea decedatului înainte de a fi așezat în sicriu.
- Transportul funerarMutarea persoanei decedate cu mașina funerară, în aceeași localitate, în țară sau peste graniță.
Incinerarea, pe scurt
- Cenușa decedatuluiCe rămâne după incinerare și unde poate fi păstrată urna, după lege.
- ColumbarulConstrucție funerară cu nișe în care se păstrează urnele cu cenușă.
- CrematoriulClădirea cu instalații speciale în care se face incinerarea persoanelor decedate.
- IncinerareaArderea corpului persoanei decedate într-un crematoriu, urmată de predarea urnei cu cenușă.
- Incinerarea la ortodocșiPoziția Bisericii Ortodoxe Române față de incinerare, excepțiile și ce spun alte culte.
- Urna funerarăVasul închis în care se păstrează cenușa după incinerare.
Cimitir și mormânt
- CandelaLampa mică cu ulei de la icoane și morminte, semn al rugăciunii pentru cel adormit.
- CavoulConstrucție funerară cu una sau mai multe cripte, pentru sicriele aceleiași familii.
- CimitirulSpațiul destinat înhumării: tipuri de cimitire, cine le administrează și ce reguli au.
- Concesiunea locului de veciContractul cu cimitirul prin care familia primește dreptul de a folosi locul de veci.
- CriptaÎncăpere subterană zidită în care se depune sicriul, în cimitir sau sub o biserică.
- Crucea funerarăCrucea de la capul mormântului, semn al credinței creștine în înviere.
- Deshumarea (exhumarea)Scoaterea osemintelor din mormânt, liber după 7 ani, mai devreme numai cu aviz sanitar.
- EpitafulInscripția scurtă de pe mormânt și pânza cu punerea în mormânt din Vinerea Mare.
- LespedeaPlaca mare de piatră care acoperă mormântul, întreg sau în parte.
- Locul de veciTerenul din cimitir pe care familia îl folosește pentru morminte, prin concesiune.
- Monumentul funerarPiatra, crucea sau stela ridicată la mormânt, în amintirea celui înmormântat.
- MormântulGroapa din cimitir în care se înmormântează sicriul, cu crucea și lucrările de deasupra.
- Piatra funerarăPlaca sau stela de piatră de la mormânt, cu numele și datele celui înmormântat.
Ritualuri și tradiții
- Colacii de pomanăPâinile rituale duse cu coliva la înmormântare și la fiecare pomenire.
- ColivaGrâul fiert și îndulcit adus la înmormântare și parastase, semn al credinței în înviere.
- Înmormântarea ortodoxăPriveghiul, slujba, drumul la cimitir și pomenirile, după rânduiala Bisericii Ortodoxe.
- Lumânarea mortuluiLumânarea aprinsă la moarte și la înmormântare, semn al luminii lui Hristos.
- MaslulTaina prin care preoții se roagă pentru vindecarea celor bolnavi, cu untdelemn sfințit.
- MoșiiSâmbetele de pomenire a tuturor celor adormiți, cu date care se mută după Paști.
- NăframaPânza sau basmaua dată de pomană la înmormântare, cu lumânare și colac.
- PanaghiaPărticica de colac ridicată de preot în cinstea Maicii Domnului, la pomenirea de 40 de zile.
- ParastasulSlujba de pomenire pentru cei adormiți, făcută la soroace după deces și la sâmbetele morților.
- PomanaDarul făcut în numele celui decedat: mâncare, haine, vase sau masa de după înmormântare.
- PomelniculLista cu numele celor vii sau adormiți pe care o dai preotului spre pomenire.
- Pomenirile după decesParastasele de la 3, 9 și 40 de zile, 3, 6, 9 luni și anual până la șapte ani.
- PrazniculMasa de după înmormântare sau parastas; în calendar, o sărbătoare mare a Bisericii.
- PriveghiulVeghea de lângă cel decedat, în serile și nopțile dinaintea înmormântării.
- ProhodulNumele popular al slujbei de înmormântare și al slujbei din Vinerea Mare.
- SărindarulPomenirea unui nume la 40 de Liturghii la rând, cerută mai ales după un deces.
- Slujba de înmormântareRânduiala ortodoxă de rămas-bun, de la biserică până la mormânt, după Molitfelnic.
- ToiagulLumânarea lungă cât statura celui decedat, răsucită și aprinsă la priveghi.
- Ziua morților și LuminațiaPomenirea catolică de 2 noiembrie, Luminația din Transilvania și moșii ortodocși.
Doliu și condoleanțe
- CondoleanțeleCuvintele prin care arăți familiei îndoliate că îi împărtășești durerea.
- DoliulPerioada de jale după moartea cuiva apropiat și semnele prin care familia o arată.
- Etapele doliuluiModelul în cinci etape al lui Kübler-Ross, limitele lui și doliul care nu trece.
- Semnul de doliuPanglica neagră, basmaua, barba nerasă sau pânza de la poartă prin care se arată doliul.
- TanatofobiaFrica intensă de moarte, cum se manifestă și când are nevoie de ajutor.
Deces și medicină legală
- Algor mortisRăcirea treptată a trupului după deces, până la temperatura mediului din jur.
- AutopsiaExaminarea medicală a trupului după deces, făcută în spital sau la medicina legală.
- CadavrulTermenul medical și juridic pentru trupul unei persoane decedate.
- Constatarea decesuluiMomentul în care un medic confirmă oficial moartea și completează certificatul constatator.
- Decesul în spitalPașii de la anunțarea familiei la preluarea decedatului de la morga spitalului.
- Decesul la domiciliuCe face familia când o persoană moare acasă, de la primul telefon la declararea decesului.
- DefunctulPersoana decedată, în limbajul oficial; sinonim cu decedatul și răposatul.
- IML (Institutul de Medicină Legală)Rețeaua de institute și servicii care fac autopsiile medico-legale și expertizele cerute de anchetatori.
- Livor mortis (lividitățile)Petele violacee care apar după deces în părțile cele mai joase ale trupului.
- Medicul legistMedicul specialist în medicină legală care face autopsiile și expertizele cerute de anchetatori.
- Moartea suspectăDecesul cu cauză necunoscută sau posibil violentă, care ajunge obligatoriu la medicina legală.
- MumificareaConservarea corpului prin uscare, fie naturală, fie făcută intenționat, ca în Egiptul antic.
- NecropsiaAlt nume pentru autopsie, preferat de unii medici legiști pentru sensul lui exact.
- Rigor mortisRigiditatea mușchilor care apare în primele ore după deces și dispare în câteva zile.
Repatriere și transport
- Burial transit permitPermisul american care aprobă mutarea și transportul unui decedat, cerut la repatriere.
- Consulatul la deces în străinătateRolul consulatului român când un cetățean moare în altă țară, de la asistență la acte.
- CoronerulMagistratul din Anglia și Țara Galilor care cercetează decesele neclare și aprobă scoaterea trupului din țară.
- Laissez-passer mortuairePermisul francez cu care un decedat poate trece granița spre țara unde va fi înmormântat.
- LeichenpassPașaportul mortuar internațional cu care un decedat iese din Germania.
- Nulla ostaAprobarea italiană că nimic nu împiedică eliberarea sau transportul decedatului.
- Pașaportul mortuarÎnsoțește defunctul pe tot transportul internațional. Îl dă consulatul României sau autoritatea locală.
- RepatriereaAducerea în România a unei persoane decedate în străinătate, cu actele și sicriul cerute de lege.
- Sicriul de zincSicriul de metal, închis ermetic, folosit la transportul internațional al decedaților.
- SterbeurkundeCertificatul de deces eliberat de starea civilă germană, primul act al unei repatrieri din Germania.
- Transportul funerar internaționalTransportul persoanei decedate peste graniță, din România în altă țară sau invers.
Nu am găsit termenul ăsta încă. Sună-ne și ți-l explicăm, răspundem non-stop.
Spune-ne de unde aducem persoana dragă
Te sunăm înapoi cu prețul și pașii următori. Nu te costă nimic să întrebi.
