Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii încercau să conserve cât mai bine trupul persoanelor decedate. La egipteni, procesul de îmbălsămare era unul elaborat și cu profunde semnificații spirituale. De fapt, erau singurul popor din antichitate care practicau acest ritual din motive religioase.
Egiptenii antici credeau că sufletul persoanei decedate nu o să aibă viață veșnică dacă trupul ei nu este conservat. Sufletul avea numele de „ba” sau „ka” și, conform credinței lor, acesta nu își putea recunoaște trupul dacă nu era bine conservat și, prin urmare, nu își mai putea continua existența.
Pașii procesului de mumificare
Mumificare a devenit un proces deosebit de complex. Primul pas era igienizarea corpului cu apă din Nil și vin de palmier, iar apoi purificarea lui cu ierburi aromatice.
Următorul pas era îndepărtarea organelor interne. Creierul era scos prin nas cu ajutorul unui instrument lung. Apoi, restul organelor erau extrase printr-o incizie lungă făcută în partea stângă a abdomenului. Fiecare organ era pus într-un vas separat, numit vas canopic, și îmbălsămat. Se considera că fiecare dintre aceste vase era protejat de o divinitate.
Singurul organ care nu era îndepărtat era inima deoarece egiptenii credeau că inima este organul gândirii, și nu creierul. De asemenea, inima avea un rol important în viața de apoi unde reflecta bunătatea celui decedat.
După îndepărtarea organelor, atât abdomenul, cât și craniul erau curățate cu o infuzie de ierburi aromatice.
Următorul pas era uscarea corpului. Trupul era acoperit timp de 40 de zile cu un amestec de săruri care asigura o deshidratare rapidă și completă a trupului.
După cele 40 de zile, trupul era umplut cu diverse materiale care îl ajutau să își mențină forma, precum pânze și rumeguș. Apoi, la exterior, trupul era uns cu uleiuri și rășini parfumate.
Corpul era apoi înfășurat în fâșii de in, acesta fiind ultimul pas al procesului de mumificare. Pânzele de in erau mai întâi tratate cu diverse substanțe antimicrobiene.
Printre straturile de in se puneau adesea amulete menite să protejeze decedatul în viața de apoi. Apoi, acesta se punea în sarcofag și se așeza în mormânt.
Așezarea în mormânt
În fiecare mormânt se punea un exemplar din Cartea Morților, carte ce conținea diverse rugăciuni și incantații magice menite să ajute sufletului celui decedat în viața de apoi.
De asemenea, în mormânt erau așezate arme, bijuteri, haine, mâncare și băutură, toate spre folosul decedatului. Egiptenii considerau că oamenii vor munci și în eternitate, așa că îi îngropau împreună cu niște figurine numite statui ushebti, care aveau rolul să muncească în locul lor.
Mormintele faraonilor conțineau adevărate comori, fapt care a condus și la numeroase spargeri ale piramidelor de-a lungul anilor.
Pe de altă parte, oamenii simpli care nu aveau posibilități financiare pentru tot procesul prezentat mai sus erau pur și simplu îngropați în nisip. Descoperirile făcute după mii de ani au scos la iveală faptul că, în mod surprinzător, corpurile îngropate în nisip s-au păstrat mult mai bine decât cele care au trecut prin procesul sofisticat de mumificare.
Piramida lui Keops
Cu siguranță, cea mai celebră piramidă este cea a lui Keops, cunoscută și ca Marea Piramidă din Giza. Este considerată ca fiind una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Piramida este impresionantă prin mărimea ei și prin imensitatea bogățiilor pe care le conținea. Înălțimea ei inițială a fost de 146,6 metri și avea o lungime de 230 de metri pe fiecare latură. A fost construită din 2,3 miliarde de blocuri de piatră, fiecare având greutatea cuprinsă între 12 și 15 tone. Munca pentru ridicarea piramidei a fost colosală și a durat mai bine de 20 de ani.
Interiorul conține mai multe încăperi, precum camera regelui, camera reginei, un coridor lung care duce spre camera regelui, pasaje ascunse și numeroase capcane pentru hoți.
O curiozitate este că mumia faraonului Keops nu se afla în sarcofag la momentul descoperirii lui, iar istoricii au mai multe supoziții legate de acest lucru. O teorie este că mumia a fost furată la scurt timp după înmormântare.
De asemenea, cercetătorii iau în considerare și varianta că mumia a fost mutată de preoți într-un moment de instabilitate politică în țară. Acest lucru are precedente, deoarece o serie de trupuri regale mumificate au fost mutate în Valea Regilor.
De asemenea, o altă posibilitate este ca piramida să nu fi fost folosită niciodată ca mormânt și ca Keops să fi fost de la început îngropat în altă parte.
Tradițiile de îmbălsămare și înmormântare din Egiptul antic reflectă nu doar ingeniozitatea și credințele religioase ale acestei civilizații, ci și profunda lor preocupare pentru viața de apoi. Fascinația pentru ritualurile egiptene, tehnicile complexe de mumificare și misterele legate de piramide, precum cea a lui Keops, continuă să captiveze cercetători și pasionați din întreaga lume.
.svg)
.jpg)
