Atunci când cineva drag părăsește această lume, familia se ocupă de organizarea cât mai rapidă a ceremoniei funerare. Deoarece slujba are loc cu ajutorul preotului, tradițiile și obiceiurile ortodoxe sunt parte integrantă din desfășurarea acesteia.
Cu toate acestea, multe dintre tradițiile și obiceiurile practicate la înmormântare nu au o bază creștină. Unele au fost transmise din moși-strămoși, iar altele nu au un temei spiritual. Aceste datini sunt păstrate, în general, din respect și grijă față de sufletul celui plecat. În cele ce urmează, vom explica ce tradiții se țin la înmormântare și care este originea lor.
Tradiții după ceremonia de înmormântare
După încheierea slujbei religioase, sicriul este așezat în mormânt, iar groparii îl acoperă cu pământ.
Tradiția spune că, în acele momente, cei care participă la înmormântare trebuie să arunce cu pământ peste sicriul defunctului. În tradiția creștină, acest gest simbolizează întoarcerea în pământ, conform Bibliei: „Din pământ ești și în pământ te vei întoarce.”
Totuși, în jurul acestui obicei s-au născut și credințe populare, cum ar fi cea potrivit căreia cei care nu aruncă pământul ar putea muri în viitorul apropiat.
După înmormântare, se obișnuiește să se ofere pachete cu mâncare de pomană sau să se organizeze o masă, în funcție de pregătirile făcute de familie. De asemenea, se pot da de pomană și bunurile răposatului, celor care au participat la ceremonie.
Când se oferă pomană după înmormântare
După înmormântare, familia continuă să ofere pomană cu ocazia zilelor de pomenire ale decedatului. Iată care sunt cele mai importante momente:
- La 3 zile după deces – Această zi coincide, de obicei, cu ziua înmormântării și simbolizează Învierea din a treia zi, precum și despărțirea sufletului de cele lumești.
- La 9 zile – Simbolizează încheierea călătoriei sufletului prin frumusețile Raiului, alături de îngerul păzitor.
- La 40 de zile – Sufletul este înfățișat la Judecata particulară, iar familia oferă pomană pentru luminarea căii sale.
- La 3, 6 și 9 luni – În cinstea Sfintei Treimi.
- Anual, până la împlinirea a 7 ani – simbolizând cele 7 zile ale creației divine.
Un moment important este pomenirea de 40 de zile, cunoscută și sub denumirea de slujba de ridicare a Panaghiei. Cuvântul „Panaghie” provine din greacă și înseamnă „Preasfânta”, cu referire la Maica Domnului. În cadrul slujbei, se taie o bucată de colac care se așază pe icoana Maicii Domnului, iar apoi aceasta este împărțită membrilor familiei.
Obiceiuri după înmormântare: creștine sau păgâne?
Așa cum am menționat anterior, mai multe tradiții care nu au temei creștin sunt practicate în continuare. Printre acestea se numără:
- Acoperirea oglinzilor din casă;
- Spargerea unui vas în momentul plecării spre cimitir;
- Descuierea lacătelor și a ușilor;
- Răsturnarea oalelor cu gura în jos;
- Așezarea în sicriu a unor obiecte precum ac, ață, pieptene, oglindă sau bani;
- Aruncarea banilor pe drumul către cimitir;
- Oferirea pomenii peste sicriu sau direct în groapă.
Deși nu sunt parte din tradiția ortodoxă, aceste obiceiuri sunt păstrate din respect pentru datinile străvechi și obiceiurile locale.
Coroane funerare și jerbe
La înmormântare, se obișnuiește să se aducă flori în semn de respect și dragoste pentru cel trecut în neființă. Acestea pot fi flori simple, în număr par, sau aranjamente precum coroane funerare și jerbe, care se așază pe mormânt.
Nu orice floare este potrivită pentru o înmormântare. Cele mai frecvent folosite sunt:
- Calele – cunoscute drept „florile morții”;
- Garoafele și crizantemele – simboluri ale amintirii și veșniciei;
- Trandafirii – potriviți doar pentru membrii familiei sau persoane foarte apropiate;
- Crinii, gladiolele și narcisele albe – flori ale purității și speranței.
.svg)
.jpg)
