Necropsia: ce înseamnă și prin ce diferă de autopsie

De ce există două cuvinte

„Autopsie” vine din grecescul „autos” (însuși) și „opsis” (vedere), adică, literal, „a vedea cu ochii tăi”. „Necropsie” leagă vederea de „nekros”, mortul. Din acest motiv, unii autori de medicină legală consideră „necropsie” termenul mai potrivit pentru examinarea unui trup după deces.

Uzul a mers totuși în altă direcție. Dicționarele explică ambele cuvinte, dar „autopsie” este cel pe care îl auzi în spital, la poliție și în presă. Legea nr. 104/2003 vorbește despre autopsia anatomopatologică, iar art. 185 din Codul de procedură penală despre autopsia medico-legală.

Unde mai întâlnești cuvântul

„Necropsie” rămâne în limbajul medical și în derivatele lui. Diagnosticul stabilit după examinare se numește diagnostic postnecroptic, iar medicii vorbesc despre raportul necropsic. Instrumentele folosite formează trusa de necropsie, iar textul Normelor aprobate prin HG nr. 451/2004 folosește ambele forme, uneori în aceeași frază.

Necropsia acoperă și examinarea unor fragmente sau a scheletului, chiar dacă a trecut mult timp de la deces, de exemplu după o deshumare dispusă de anchetatori.

Ce contează pentru familie

Pentru o familie, diferența de cuvânt nu schimbă nimic. Contează care dintre cele două proceduri se face. Autopsia din spital, făcută de medicul anatomopatolog, poate fi evitată în anumite condiții, printr-o cerere scrisă de scutire. Autopsia medico-legală, dispusă de anchetatori și făcută de medicul legist, nu se poate refuza.

Totul despre cele două proceduri, când sunt obligatorii și cum se cere scutirea, găsești la autopsie. Ce documente primești după examinare e explicat la certificatul medical constatator al decesului.