Cadavrul: ce înseamnă cuvântul și cum îl definește legea

Unde întâlnești cuvântul

„Cadavru” apare în legi, în documentele spitalului și ale medicinei legale: Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane, biletul de însoțire a cadavrului de la morgă, expertiza medico-legală pe cadavru. Medicii îl folosesc fără nicio nuanță, ca termen tehnic.

În familie și la biserică cuvântul sună rece. De aceea spunem „trupul neînsuflețit”, „decedatul”, „defunctul” sau, solemn, „rămășițele pământești”. Cuvintele „leș” și „hoit” sunt peiorative și nu se folosesc despre oameni.

Ce spune legea despre respectul față de trup

Legea nr. 104/2003 stabilește cine are voie să manipuleze un cadavru: serviciile de anatomie patologică și prosecturile din spitale, instituțiile de medicină legală și disciplinele de anatomie din universități. Manipularea fără drept este contravenție.

Aceleași unități au obligația să refacă aspectul trupului prin spălare, îmbrăcare, îmbălsămare și cosmetizare, ca familia să-și poată lua rămas-bun cu demnitate. Transportul în afara spitalului se face cu mașini mortuare speciale, cu trupul așezat într-o husă închisă și cu brățară de identificare.

Legea are grijă și de persoanele pe care nu le revendică nimeni. Dacă familia nu poate fi găsită în 3 zile, spitalul anunță în scris poliția. Dacă în 10 zile de la deces nu se prezintă nimeni, decedatul devine caz social, iar înmormântarea o asigură autoritățile.

Ce urmează după constatarea decesului

Un trup devine, juridic, cadavru din momentul constatării decesului. De aici încolo, orice examinare, transport sau înmormântare urmează reguli scrise: autopsia, păstrarea la morgă, declararea decesului la starea civilă.

Pe măsură ce trec orele, trupul trece prin schimbări firești, studiate de tanatologie: răcirea, lividitățile, rigiditatea. Păstrarea la rece și îmbălsămarea le încetinesc până la înmormântare.