Defunctul: ce înseamnă și când se folosește cuvântul

Defunct, decedat sau răposat

Cele trei cuvinte numesc aceeași persoană, dar sună diferit. „Decedat” e cuvântul administrativ și medical: îl citești pe certificatul de deces și în actele spitalului. „Defunct” e tot oficial, dar mai livresc și mai solemn; apare în notariat, în succesiuni și în comunicări formale.

„Răposat” vine din verbul „a răposa”, din latinescul „repausare”, „a se odihni”. E cuvântul bisericesc și popular, cald, cel pe care îl auzi la slujbă și în familie: „răposatul tata”. Dicționarele îl notează ca folosit des în familie, despre soțul sau soția care a murit.

Cum folosești cuvântul

Când scrii un anunț sau un mesaj de condoleanțe, alege cuvântul după cine îl citește. Pentru familie, numele persoanei sau „răposatul” sunt mai apropiate. În acte și formulare, „decedatul” sau „defunctul” sunt potrivite.

Într-un necrolog sau un anunț de înmormântare, „defunctul” dă textului un ton grav și distant. Dacă vrei un ton mai cald, scrie numele persoanei și legătura ei cu familia.

Unde apare în actele de după deces

În dosarul de după un deces, persoana apare ca „decedat” în certificatul medical constatator și în certificatul de deces. Legea nr. 119/1996 vorbește despre declararea decesului și despre persoana decedată, iar Legea nr. 104/2003 folosește „persoana decedată” și „cadavru”.

„Defunct” nu are un sens juridic separat: e doar un cuvânt mai formal pentru aceeași persoană. Îl poți folosi liniștit într-o cerere, într-un anunț sau într-o scrisoare oficială, alături de numele complet al persoanei. În declarația de la starea civilă sau în cererea de scutire de autopsie, „decedatul” e forma cea mai des folosită.