Cripta: ce este și prin ce diferă de cavou

Cripta, cavoul și mormântul simplu

Diferența ține de pământ. În mormântul simplu, sicriul se coboară în groapă și se acoperă cu pământ. În criptă, sicriul stă într-un spațiu zidit, închis cu o placă. Cavoul este construcția care adăpostește una sau mai multe cripte. Pentru că sicriul nu este acoperit cu pământ, în aceeași criptă pot fi depuse mai târziu și alte sicrie sau urne ale familiei.

Normele sanitare țin cont de această diferență. Adâncimea minimă de 2 m se aplică în cimitirele neamenajate cu cripte (art. 25 din HG 741/2016). Obligația de a folosi sicrie biodegradabile nu se aplică înmormântărilor în cripte (Legea 102/2014).

Cripte sub biserici

Dicționarul păstrează și sensurile mai vechi ale cuvântului. Cripta poate fi un cavou subteran construit sub o biserică sau sub un monument, ori o capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau pentru păstrarea moaștelor. În Antichitate, cripta era încăperea de sub un templu în care se țineau obiectele de cult și tezaurul.

Ce aprobări îți trebuie

Cripta se face pe un loc de veci concesionat și cu acordul administrației cimitirului. Crucea, bordurile și împrejmuirea nu cer autorizație de construire (art. 7 din Legea 102/2014), dar o lucrare zidită sub pământ se face după regulamentul cimitirului. La Timișoara, gropile zidite cer permis de lucru, iar săpătura o face firma care administrează cimitirul.

Într-o criptă se poate depune și o urnă cu cenușă: HG 741/2016 permite depunerea urnei într-un mormânt sau într-un cavou (art. 40). Pentru înhumarea unui sicriu în cripta familiei, cimitirul cere certificatul de deces, ca la orice înmormântare (art. 20 din Legea 102/2014).