Definiție
Crucea funerară este crucea așezată la capul mormântului, ca semn că cel înmormântat a fost creștin și așteaptă învierea. La înmormântare se folosește de obicei o cruce de lemn, purtată în fruntea cortegiului, care mai târziu este înlocuită cu o cruce de piatră sau cu un monument.
Ce înseamnă crucea la mormânt
În învățătura ortodoxă, crucea este semnul biruinței lui Hristos asupra morții. Pusă la mormânt, ea mărturisește că acolo odihnește un creștin și că mormântul nu este un capăt, ci un loc de așteptare a învierii.
De aceea crucea se așază la capul celui înmormântat. Trupul este pus în mormânt cu fața spre răsărit, pentru că, după credința creștină, din răsărit va veni Hristos la învierea de obște.
Crucea de lemn și cea de piatră
În ziua înmormântării, crucea de lemn merge în fruntea cortegiului funerar și se fixează apoi la capul mormântului, cu numele defunctului. Este o cruce provizorie. Mai târziu, familia ridică de obicei o cruce de piatră sau de marmură ori un monument funerar.
Pentru o cruce de piatră nu ai nevoie de autorizație de construire, pentru că legea scutește însemnele și lucrările de artă din cimitir (art. 7 din Legea 102/2014). Cimitirul îți poate cere însă un aviz sau un permis de lucru și poate limita înălțimea: la Timișoara, de exemplu, limita este de 1,8 m.
Crucea și restul mormântului
Pe crucea de piatră se adaugă uneori o fotografie, un verset sau un scurt epitaf. La mormintele de familie, pe aceeași cruce se trec cu timpul numele celor înmormântați în același loc. Lângă cruce se aprinde candela, la vizite și la pomeniri. Îngrijirea crucii și a mormântului revine familiei: un loc lăsat neîngrijit mai mult de 2 ani poate fi retras de administrația cimitirului, după o notificare prealabilă (art. 19 din Legea 102/2014).
