Termenul de opțiune succesorală: un an ca să accepți sau să renunți

De când curge anul

Regula este data morții. Anul începe mai târziu în patru situații (art. 1.103 alin. 2):

• pentru copilul născut după deces, de la nașterea lui;
• când moartea a fost declarată prin hotărâre judecătorească, de la înregistrarea ei la starea civilă, dacă moștenitorul nu a aflat mai devreme;
• pentru legatarul dintr-un testament descoperit mai târziu, de când a aflat sau trebuia să afle de legat;
• pentru ruda care află mai târziu de legătura de rudenie, de la acea dată.

Ce se întâmplă dacă trece anul

Cine a fost citat de notar și nu a acceptat în termen este prezumat că a renunțat (art. 1.112). Prezumția poate fi răsturnată: dacă în acel an ai făcut fapte care valorează acceptare tacită, de exemplu ai folosit sau ai administrat definitiv bunuri ale moștenirii, le poți dovedi și mai târziu la notar. Pentru motive temeinice, poți cere instanței repunerea în termen.

Tot în acest an poți reveni asupra unei renunțări, dacă între timp nu a acceptat altcineva (art. 1.123).

Când îl scurtează instanța

Pentru motive temeinice, oricine are un interes, de exemplu un comoștenitor sau un creditor, poate cere instanței să oblige un succesibil să aleagă mai repede. Instanța fixează un termen mai scurt, iar cine nu optează în el este considerat că a renunțat (art. 1.113).

Anul de opțiune și cei doi ani fiscali

Sunt termene diferite. Anul de opțiune privește dreptul tău de a accepta. Cei doi ani de la deces privesc doar impozitul pe imobile: o succesiune finalizată în acest timp nu plătește 1%.