Dezbaterea succesiunii: cum se desfășoară procedura la notar

Cum decurge

Un moștenitor, un creditor sau sesizarea trimisă de primărie pornește dosarul la notar. Notarul îi citează pe toți cei care pot moșteni și pe cei numiți în testament. Fiecare spune dacă acceptă moștenirea sau renunță la ea, se prezintă actele de stare civilă și actele bunurilor, iar notarul stabilește calitatea fiecăruia și masa succesorală. Cine renunță nu primește nimic din bunuri, dar nici nu răspunde pentru datoriile celui decedat.

La final, notarul eliberează certificatul de moștenitor. Dacă toți sunt de acord, tot la notar pot împărți și bunurile între ei, prin partaj.

Când există un testament

Un testament autentic se află din registrul național notarial, unde notarul care l-a autentificat l-a înscris. Un testament olograf trebuie adus de cel care îl are. Notarul îl deschide, notează starea lui într-un proces-verbal, îl vizează spre neschimbare și îl păstrează la dosar. Informații despre un testament se dau numai după deces și numai celor care dovedesc un interes legitim (art. 1.046).

Când moștenitorii nu se înțeleg

Procedura la notar este necontencioasă: merge doar cu acordul tuturor. Dacă cineva contestă calitatea unui moștenitor, un testament, bunurile sau cotele, notarul suspendă procedura și îi îndrumă pe moștenitori spre instanță. Instanța hotărăște cine moștenește și ce, iar pe baza hotărârii se poate face apoi împărțirea.

Termenele care contează

Legea nu cere ca dezbaterea să înceapă într-un anumit termen. Contează însă alte două: un an de la deces pentru a accepta sau a renunța (termenul de opțiune succesorală) și doi ani pentru scutirea de impozit pe imobile (vezi taxele de succesiune).