Succesiunea: ce înseamnă și cum se face după un deces

Moștenire după lege sau prin testament

Dacă cel decedat nu a lăsat testament, bunurile trec după regulile legii: la soțul supraviețuitor și la rude, în ordinea claselor de moștenitori. Dacă a lăsat testament, voința lui se respectă, în limitele rezervei succesorale. Cele două pot exista împreună: o parte din bunuri trece prin testament, restul după lege (art. 955 Cod civil).

Moștenește doar cine era în viață la data decesului (art. 957). Dacă nu există niciun moștenitor, bunurile trec la comuna, orașul sau municipiul unde se află (art. 963).

Cum se face succesiunea la notar

Procedura începe la cererea oricărui moștenitor, a unui creditor sau pe baza sesizării trimise de primărie (Legea 36/1995, art. 102). Notarul îi citează pe toți cei care pot moșteni, află cine acceptă, ce bunuri și ce datorii a lăsat cel decedat și cât îi revine fiecăruia. La final eliberează certificatul de moștenitor. De obicei ai nevoie de:

• certificatul de deces al celui decedat;
• actele de stare civilă care arată legătura ta cu el (naștere, căsătorie);
• actele bunurilor: contracte, extrase de carte funciară, acte de mașină;
• certificatele fiscale de la primăriile unde se află bunurile.

Termenele care contează

Ai un an de la deces ca să accepți moștenirea sau să renunți la ea (termenul de opțiune succesorală). Separat, legea fiscală scutește de impozit succesiunile finalizate în doi ani de la deces; după acest termen se plătește 1% din valoarea imobilelor (art. 111 Cod fiscal). Contează data la care notarul încheie procedura, nu data la care ai depus cererea.

Când ajunge succesiunea în instanță

Dacă moștenitorii nu se înțeleg asupra calității lor, a cotelor sau a bunurilor, notarul nu poate hotărî în locul lor. Îi îndrumă spre instanță, care stabilește moștenitorii și face partajul. Impozitul se calculează atunci de fisc, pe baza hotărârii.