Definiție
Etapele doliului sunt un mod de a descrie cum trec oamenii prin durerea unei pierderi: negare, furie, negociere, depresie și acceptare. Modelul vine de la psihiatra Elisabeth Kübler-Ross, din cartea On Death and Dying (1969), și descria la început bolnavii aflați în fața propriei morți, nu familiile îndoliate.
Cele cinci etape
Kübler-Ross a observat aceste reacții la pacienți cu boli grave și le-a extins mai târziu și la cei care pierd pe cineva drag. Pe scurt, etapele sunt:
- negarea: vestea pare imposibil de crezut;
- furia: față de soartă, de medici, uneori chiar față de cel plecat;
- negocierea: gânduri de felul „dacă aș fi făcut altfel”;
- depresia: tristețea adâncă și golul lăsat de pierdere;
- acceptarea: pierderea devine parte din viață.
Ce spun studiile
Psihologii au criticat modelul pentru că nu are o bază solidă în cercetare și pentru că poate fi citit greșit, ca o ordine pe care cel îndoliat trebuie să o parcurgă. Un studiu pe 233 de persoane îndoliate (Maciejewski și colegii, 2007) a găsit că acceptarea a fost cea mai frecventă trăire încă din primele luni, iar dorul de cel plecat, nu negarea, a fost cea mai puternică trăire dureroasă. Reacțiile negative au atins cel mai înalt punct în primele șase luni.
Margaret Stroebe și Henk Schut propun altă imagine, modelul procesului dublu: omul îndoliat oscilează între durerea pierderii și grijile vieții de zi cu zi, în loc să urce o scară de etape. Amândouă mișcările sunt firești.
Doliul anticipat
Uneori doliul începe înainte de deces, în lunile unei boli grave, când familia știe ce urmează. Psihologii îl numesc doliu anticipat.
Când doliul nu se domolește
La cei mai mulți oameni durerea rămâne, dar devine mai ușor de purtat. La aproximativ unul din zece îndoliați, dorul și tristețea rămân la fel de puternice luni la rând și împiedică viața de zi cu zi. Manualul american de psihiatrie (DSM-5-TR) numește această stare tulburare de doliu prelungit, după cel puțin 12 luni de la deces la adulți; clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății (ICD-11) vorbește de cel puțin șase luni.
Dacă după multe luni durerea nu se domolește, dacă nu mai poți dormi, munci sau avea grijă de tine, un medic sau un psiholog te poate ajuta; pentru doliul prelungit există terapii verificate prin studii. Câteva lucruri care ajută găsești în articolul despre cum traversezi mai ușor perioada de doliu, iar despre efectele asupra trupului, în cel despre cum afectează doliul sănătatea. Semnele exterioare ale doliului sunt explicate la doliu.
Întrebări frecvente
Cât durează etapele doliului?
Nu există o durată fixă și nici o ordine obligatorie. Studiile arată că cele mai puternice reacții apar de obicei în primele șase luni după deces, apoi scad treptat. Dacă după un an durerea este la fel de puternică și te împiedică să trăiești, vorbește cu un medic sau cu un psiholog.
Surse
- Maciejewski și colab. (2007), An empirical examination of the stage theory of grief, JAMA (PubMed)
- Stroebe, Schut, Boerner (2017), Cautioning health-care professionals: bereaved persons are misguided through the stages of grief
- American Psychological Association: Prolonged grief disorder
- Szuhany și colab. (2021), Prolonged Grief Disorder: Course, Diagnosis, Assessment, and Treatment (PMC)
- Psychiatria Polska: Prolonged grief disorder in ICD-11 and DSM-5-TR
