Priveghiul: ce este și cum se face

Ce se face la priveghi

Seara, preotul săvârșește slujba Stâlpilor, o slujbă scurtă de pomenire în care se citesc fragmente din cele patru Evanghelii. Lângă sicriu ard lumânări și tămâie. Cei apropiați citesc din Psaltire și din Noul Testament și păstrează liniștea. Biserica cere ca priveghiul să fie o vreme de rugăciune și reculegere, nu de petrecere.

Cât durează

Priveghiul ține de la deces până la înmormântare, care la ortodocși se face de obicei a treia zi. Asta înseamnă una sau două seri și nopți de veghe. În ziua înmormântării, priveghiul se încheie cu slujba de la biserică.

Lângă cel decedat se pune toiagul, o lumânare lungă de ceară, răsucită, care se aprinde la slujbe și arde în timpul veghei.

Priveghiul în tradiția satului

Etnografii au descris priveghiul ca pe o adunare a întregului sat. În Transilvania, Maramureș și Bucovina, bătrânii citeau rugăciuni, iar tinerii făceau jocuri de priveghi, un obicei vechi pe care Biserica l-a descurajat mereu. Tot la priveghi se cântau bocetele și, în unele zone, cântecul de priveghi, spus la miezul nopții de femei chemate anume pentru asta. Bocetele vorbesc despre despărțire și despre semnele care, în credința populară, au prevestit moartea, cum ar fi cântecul cucuvelei.

Simion Florea Marian a adunat multe dintre aceste obiceiuri în lucrarea Înmormântarea la români, de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

De unde vine cuvântul

Priveghi este format din verbul a priveghea, care vine din latinescul pervigilare, a veghea toată noaptea. Același cuvânt numește, în general, orice veghe sau slujbă de noapte.