Coliva: ce este și ce simbolizează

Ce simbolizează grâul

Grâul închipuie trupul celui decedat. Hristos a spus că bobul de grâu, dacă nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod (Ioan 12, 24). La fel, trupul omului se îngroapă și se desface, cu nădejdea că va învia. Coliva este deci o mărturisire a credinței în înviere, pusă pe masa din biserică.

Mierea sau zahărul vorbesc despre dulceața vieții veșnice pe care familia o dorește celui adormit.

Crucea și lumânarea de pe colivă

Coliva se ornează de obicei cu o cruce, pecetea mântuirii și semnul biruinței lui Hristos asupra morții. În ea se înfige o lumânare, aprinsă în timpul slujbei. Lumina ei închipuie credința și faptele bune ale celui adormit, înaintea lui Hristos, Lumina lumii.

De unde vine obiceiul

Tradiția Bisericii leagă coliva de o minune a Sfântului Teodor Tiron. Împăratul Iulian Apostatul a poruncit ca alimentele din piețele Constantinopolului să fie stropite, la începutul Postului Mare, cu sângele animalelor jertfite idolilor. Sfântul i s-a arătat în vis arhiepiscopului cetății și i-a spus să-i îndemne pe creștini să fiarbă grâu și să-l mănânce cu miere. În amintirea minunii, prima sâmbătă din Postul Mare se numește și Sâmbăta colivelor.

Când se aduce coliva

La înmormântare, coliva se binecuvântează la mormânt, după ultima ectenie. La parastas, stă pe masa din biserică, alături de colaci, vin și lumânări, iar preotul o binecuvântează la sfârșitul slujbei.

La slujba de înmormântare, la fiecare parastas de la soroacele de după deces, la Moși și la sâmbetele morților. După binecuvântare, coliva se împarte celor prezenți și celor nevoiași ca pomană.