Definiție
Colacii de pomană sunt pâini rituale, rotunde sau împletite, pe care familia le duce la biserică la înmormântare și la fiecare pomenire a celui decedat, alături de colivă. Un colac mare merge la preot, iar colăceii mici se împart celor prezenți și celor nevoiași, ca milostenie pentru sufletul celui plecat.
- Ce sunt
- Pâini rituale, rotunde sau împletite
- Când
- La înmormântare și la fiecare pomenire
- Cui
- Colacul mare preotului, colăceii celor prezenți
- Cu ce
- Colivă, vin, lumânare și pomelnic
Forme și nume
Colacii se fac rotunzi, împletiți, în formă de cruce sau dubli, după zonă și după pomenire. Pe colac se pune o lumânare aprinsă, semn al rugăciunii și al luminii credinței.
La biserică mai apar două pâini cu nume aparte. Prescura este pâinea pentru Sfânta Liturghie, însemnată cu o pecete. Capetele sunt colacii sau prescurile aduse la înmormântare și la parastase, de pildă în sâmbetele din Postul Mare.
Când se dau
Colacii însoțesc coliva la toate pomenirile: la înmormântare, la nouă și la 40 de zile, la trei, șase și nouă luni, la un an și apoi în fiecare an, până la șapte ani. Se aduc și în sâmbetele morților și la moși. Odată cu ei, familia dă preotului vinul și pomelnicul.
La înmormântare, colăceii se dau de obicei împreună cu o lumânare și o năframă celor care ajută la slujbă și la groapă. După parastas, se împart celor de la biserică sau de la masa de pomenire.
Ce înseamnă
Pâinea este semn al vieții și al jertfei, iar forma rotundă, fără început și fără sfârșit, amintește de viața veșnică. Colacul dat de pomană este o milostenie făcută în numele celui adormit. Biserica învață că rugăciunea și milostenia sunt ce îl ajută cel mai mult pe cel plecat, de aceea colacul se dă însoțit de rugăciune, nu ca un simplu obicei. Cine primește un colac de pomană răspunde, după obicei, „Dumnezeu să-l ierte” sau „Bogdaproste”, iar rugăciunea lui se adaugă la cea a familiei.
