Pomenirile după deces: la 3, 9 și 40 de zile, 6 luni, 1 an și 7 ani

Ce înseamnă fiecare soroc

Biserica dă fiecărui termen un sens legat de viața lui Hristos sau de Sfânta Treime:

• 3 zile: în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii lui Hristos a treia zi;
• 9 zile: de trei ori câte trei, ca sufletul să fie ajutat de cele nouă cete îngerești;
• 40 de zile: în amintirea Înălțării Domnului, petrecută la 40 de zile după Înviere; în popor se spune pomana de șase săptămâni;
• 3, 6 și 9 luni: tot în cinstea Sfintei Treimi, ca multipli de trei;
• un an: după obiceiul primilor creștini, care pomeneau ziua morții martirilor ca zi de naștere pentru viața veșnică;
• anual până la șapte ani: numărul amintește de cele șapte zile ale creației.

De ce contează cea de 40 de zile

Învățătura ortodoxă spune că la 40 de zile sufletul trece prin judecata particulară, așa că acest soroc este cel mai important. În primele 40 de zile familia cere adesea un sărindar, adică pomenirea la 40 de Liturghii la rând. Tot atunci se dau de pomană haine, binecuvântate întâi de preot, iar familia aduce la biserică icoana care a stat pe pieptul celui decedat, pentru ridicarea Panaghiei. După parastas urmează de obicei masa de pomenire.

Cum se numără zilele

Soroacele se socotesc de la ziua decesului, nu de la înmormântare. Dacă unul cade într-o perioadă în care Biserica nu face parastase (duminica, între Crăciun și Bobotează, în Săptămâna Mare sau în Săptămâna Luminată), pomenirea se face câteva zile mai devreme. Lista completă o găsești la parastas.

Pomenirea de șapte ani

Cu ea se încheie pomenirile anuale cerute de rânduială. După aceea, cel adormit este pomenit la Moși și la sâmbetele morților, împreună cu toți ceilalți. În unele sate s-a păstrat obiceiul ca la șapte ani osemintele să fie dezgropate, spălate cu vin și puse din nou în mormânt. Biserica arată că dezgroparea nu este o obligație: slujba acestui soroc este doar parastasul.