Definiție
Sărindarul este pomenirea unui nume la 40 de Sfinte Liturghii la rând. Familia dă la biserică un pomelnic cu numele celor adormiți sau ale celor vii, iar preotul îi pomenește la fiecare Liturghie, scoțând pentru ei părticele din prescură. Se cere mai ales în primele 40 de zile după deces.
Cum se face
La fiecare dintre cele 40 de Liturghii, la Proscomidie, preotul scoate din prescură câte o părticică, numită miridă, pentru fiecare nume din pomelnic. Odată cu pomelnicul, familia aduce de obicei prescuri, vin, untdelemn, tămâie și lumânări. La final, sărindarul se încheie cu un parastas.
Când și pentru cine se cere
Cel mai des, pentru un om decedat de curând. Sfântul Simeon al Tesalonicului îndeamnă ca în primele 40 de zile sufletul să fie pomenit neîntrerupt, iar sărindarul acoperă exact această perioadă. Se mai cere în posturi, mai ales în Postul Mare, și pentru cei vii, pentru sănătate sau în necazuri. Perioada coincide cu primele soroace, iar învățătura ortodoxă spune că la 40 de zile sufletul trece prin judecata particulară. De aceea familia vrea ca rugăciunea pentru el să nu se întrerupă până atunci.
Cât cere parohia diferă de la o biserică la alta: vezi costurile de la biserică.
Sărindarul de obște
Pe lângă sărindarul cerut de o familie, mănăstirile și parohiile fac sărindare de obște, cu toate pomelnicele primite: în posturi, la sfințirea unei biserici sau la hirotonii. Sărindarul din Postul Mare se încheie cu un parastas, de obicei în sâmbăta dinaintea Floriilor sau în Joia Mare. Încheierea se numește dezlegarea sau slobozirea sărindarelor.
De unde vine cuvântul
Sărindar vine din grecescul sarandári, de la saranda, patruzeci, și a ajuns în română prin slavonă. Numele spune deci direct câte Liturghii cuprinde. Același număr stă și la baza sorocului de 40 de zile de după deces.
